Toti suntem pe fuga, mereu grabiti, prea ocupati pentru lucrurile care conteaza cu adevarat. Spunem ca mai avem timp, ne facem planuri, ne gandim ca si maine e o zi... si suntem siguri de asta.
Astazi am fost trezita ca acum doua zile, anul trecut: cu vestea ca cineva, mult prea tanar, a plecat dintre noi. Asta m-a facut sa ma opresc putin din cursul meu... m-am uitat in jur si nu am avut ca sa observ decat o mare de oameni precipitati, agitati, nervosi, nepasatori. Nu stiu unde ne grabim, unde vrem sa ajungem... la final toti sfarsim in acelasi loc. Ideea este alta... pentru unii finalul vine la 80 de ani... in schimb ce pentru altii vine la... 20. Este incredibil ce se intampla... dar este real. Vine momentul in care nu mai poti face nimic.
In locul ei putea fi oricare dintre noi... nimeni nu poate fi sigur de viata, este poate cel mai nesigur "lucru" pe care il avem. Si stau... si ma gandesc... care sunt lucrurile care nu le-am facut pana acum... care nu le-am spus, lucruri care pana azi eram sigura ca o sa am ocazia sa le fac. Dar nu, uite ca nu este asa, in orice moment se poate sfarsi totul... si atunci apar regretele. Cred ca in minutele alea in care iti dai seama ca se termina te gandesti la ce nu ai apucat sa faci, la tot ce ai amanat pe alta data, sau ce nu ai avut curajul sa faci. Asa ca mi-am propus sa imi iau inima in dinti... sa imi traiesc viata, atat cat o mai am, sa ma bucur de ea si sa le spun celor dragi cat tin la ei. Sunt atatea lucruri pe care le simt si nu le-am spus, sunt atatea momente in care am facut altceva decat am simtit... si imi pare rau. Si nu mi-as ierta niciodata daca cineva ar pleca, inainte de vreme, fara ca eu sa apuc sa ii spun ce inseamna pentru mine. De ce trebuie sa fie jocul asta stupid in care orgoliul nu ne lasa sa spunem primii cat de mult tinem la ceilalti? Crezi ca mai conteaza care vine primul si spune "Te iubesc" sau "Iarta-ma"... nu, chiar nu conteaza, pentru ca vine un moment in care se termina si atunci nu mai poti face nimic... vine momentul acela in care e prea tarziu sa ii mai spui "Te iubesc" sau e prea tarziu sa mai ceri iertare... de ce? pentru ca nu mai ai cui!!! Nu mai ai pe cine sa suni, nu mai ai la cine sa te duci, persoana ta nu mai exista... s-a terminat. Si atunci apare disperarea...
Viata este scurta, la propriu, iar noi nu facem decat sa o complicam. Se poate termina brusc, fara avertismente, fara intrebari gen: mai ai ceva de facut? i-ai spus ca o iubesti? ti-ai cerut iertare?, fara cale de intoarcere. Asa ca nu mai este timp, trebuie sa facem acum ce simtim acum, nu maine... pentru ca s-ar putea sa nu mai fie maine.
Dumnezeu sa o ierte si sa se odihneasca in pace!