Singuratea... pentru cei mai multi dintre noi, chiar daca nu o recunostem, este cel mai de temut sentiment. Eu stiu, am simtit, nu o data ci in mult prea multe randuri, singuratatea. Te cuprinde un fior de tristete, simti ca esti al nimanui si te doare. Te doare sa vezi ca nu ai cu cine sa imparti cafeaua dimineata, ca nu te suna nimeni sa te intrebe la ce ora termini la serviciu sau ca nu ai sa gasesti pe nimeni acasa. De cate ori nu ti-ai dorit sa ai pe cineva cu care sa te bucuri de cele mai marunte lucruri, si mai ales, sa ai pe cineva care sa fie langa tine cand planetele s-au aliniat in defavoarea ta?
Toti mai multi celibatari vorbesc despre avantajele de a fi singur. Este adevarat, nu trebuie sa strângi sosetele după nimeni, sa pui capacul la pasta de dinti sau mai rau sa gatesti „zi, lumina”. Apoi faci ce vrei si mai ales cand vrei. Nu te intreaba nimeni de ce ai inarziat aseara sau cine a fost la telefon si nu iti interzice nimeni sa te vezi cu prietenii tai la orice ora din zi si din noapte. Pe scurt iti organizezi viata dupa bunul tau plac fara sa trebuiasca sa te consulti cu „perechea”. Situatia este convenabila, zic eu, pana cand ceasul biologic incepe sa faca enervant „tic-tac, tic-tac, tic-tac”. Ce te faci cand ai ajuns aici? Ce te faci cand ai „n” ani si nu ai pentru cine sa te intorci acasa, cand nu exista nimeni care sa te asculte, care sa te laude pentru cat de bine ti-a iesit salata, cand nu exista cineva cu care sa iti imparti asternutul rece? Atunci incep frustrările, tristetea, durerea… singuratatea isi intra in drepturi. Poate ai intalnit sufletul pereche sau poate nu, insa singuratatea e la fel de sfâşietoare, ai acelasi sentiment teribil care nu te lasa se te bucuri de succesul profesional, de anii impliniti. Fiecare aniversare se transforma intr-un pumnal care te loveste violent in inima si iti distruge inca un pic din urma de speranta. Nu mai pot si nu mai vreau sa aud „La multi ani!”, as vrea sa imi inchid telefonul, sa ma inchid in casa caci sufletul meu e deschis si are multe rani sangerande. Niciunul dintre prietenii mei, nu poate inlocui golul din viata mea. Ce poate fi mai rau decat sa te trezesti singur, sa mananci singur, sa dormi singur, sa treci prin viata singur… poate doar singuratatea in doi, dar asta este alta poveste.
