Cum vrei sa fie viata ta de om mare?

Daca as raspunde sincer la intrebarea asta, eu as spune asa:
- vreau o casa pe malul marii, sa ma trezesc in fiecare dimineata in cantecul valurilor sparte la tarm, fara multe camere, doar una mare! ferestrele s-ar intinde cat inaltimea peretelui, atfel incat, sa intre multa lumina! si fara ca mobilierul sa aglomereze spatiul.
- eu as picta, as canta la pian si as fi un fotograf minunat
- as avea un caine, e musai sa fie labrador!
- un om minunat langa mine, care sa ma iubeasca mai mult decat orice!!! si fara de care sa mooooor de dooooor!
- poate si un copil, o fetita :D, cu bucle aurii si ochii albastrii... ca marea!

Daaaaar... cum nu am niciunul din talentele de mai sus... o sa fiu doctorita! Poate o sa am totusi labradorul! :p

Vreau sa ma ascund, vreau sa plec,vreau sa nu ma mai intorc acasa, vreau sa uit de tot ce ma macina acum! Bucatica cu bucatica m-as reintregii, as putea sa o iau de la capat, de la zero. Am nevoie de un nou inceput si aici am tot ce imi trebuie!!! De ce trebuie sa plec? De ce acum?
E gresit ca vreau sa fug de probleme?

Cel mai greu e sa stii ce vrei, sa fii sigur de ceea ce faci. Este al dracului de greu sa fii nehotarat, sa nu stii niciodata daca sa mergi la stanga sau la dreapta... si totusi trebuie sa mergi inainte si trebuie sa alegi... ce faci atunci cand nu stii ce sa alegi? De cate ori nu s-a intamplat sa alegi gresit? Si de cate ori ai recunoscut asta? Eu... niciodata, pentru ca nu am vrut sa ma intorc, pentru ca nu am vrut sa imi asum responsabilitatea. Am continuat asa... si din alegeri gresite am facut alte alegeri gresite. Si am ajuns aici... singura, nehotarata, goala pe dinauntru! Ce sa fac acum? Cum sa ma intorc sa aleg ce era bine pentru mine?

Jocuri... suntem invatati inca de la gradinita sa ne jucam unii cu altii, fetitele cu baieteii. Pe masura ce trece timpul, noi crestem si inventam reguli noi, jocuri noi. Totul devine mai complex, miza jocului este alta, pentru ca da... jocul presupune ca cineva sa castige, daca la inceput era vorba de jucarii, bomboane, mici nimicuri, in timp ajungem la miza suprema: sexul! Da! Ne jucam unii cu altii, sun eu, suna ea, ma cauta, e topita dupa mine, se lasa greu. Odata ce am ajuns la sex se termina jocul, se pierde interesul, nu mai este nici o miza. De ce? Pai pentru ca barbatii secolului XXI nu au alte aspiratii. Nu vor decat o partda buna, restul mai tarziu... cam dupa 40 de ani. Relatii? Ce e asta? Pierdere de timp! De ce sa te multumesti cu un pom cand te poti bucura de toata livada? Fructele dintr-un singur pom nu sunt toate coapte si perfecte, mai sunt si necoapte, si schimonosite, pe cand atunci cand ai toata livada alegi numai fructele bune.
Am ajuns la concluzia ca orice barbat, de peste 25 de ani, care este singur are "issues". De ce? Pai este singur ca asa vrea, ca nu poate sa mentina o relatie, ca are aceiasi minte din liceu, ca nu vrea sa se implice, ca femeile sunt toate curve, ca nu gaseste femeia perfecta, ca este divortat, ca are un copil, ca a murit tata si el nu era acolo, ca ai lui sunt divortati, ca nu crede in relatii si casatorie, ca isi pierde interesul repede, etc.
Deci da... sunt toti luati sau "fucked up". Cel mai rau este ca in juru lor graviteaza o multime de femei frumoase, capabile, inteligente, non-curve, care isi doresc pe cineva alaturi, femei care sunt singure!

Soarece sau pisica?

Poate am tipat in gura mare ca sa ma aud si eu, poate ca sa cred si eu... Dar nu, nu pot trece peste faptul ca lucrul care mi-l doresc cel mai mult nu exista. Pe de alta parte, imi este frica sa lupt pt ceea ce vreau, imi este teama sa ma implic. Nu vreau sa ajung acolo unde eram acum trei ani, nu vreau sa merg in cerc.
Stiu cu siguranta ce vreau, dar nu fac nimic ca sa se inatample. De multe ori m-am intrebat daca nu era mai bine sa nu stiu... dar nu e bine nici asa, sa ai o gaura, dar sa nu stii de unde.
Imi vine tip, sa urlu, sa ies pe strada si sa alerg, sa plec departe si sa nu ma mai intorc, nu mai am stare. De ce trebuie sa fie complicat, de ce ne place jocul asta stupid de-a soarecele si pisica?! Eu vreau sa ies din joc, am fost si soarece, am fost si pisica, nu mai vreau sa fiu nici una nici alta. De ce conteaza porcarii precum cine a sunat primul, cine face primul pas, cine e mai indragostit?!!!
Acum am inventat un joc nou, unul in care toata lumea spune ce simte. Toti trebuie sa spunem adevarul... nu e simplu? De ce nu se joaca nimeni cu mine?