Acum as vrea sa ii pedepsesc pe toti pentru greselile lor fata de mine. As vrea sa te pedepsesc pe tine pentru ca esti departe si pentru ca nu te mai intorci. As vrea sa il pedepsesc pe el pentru ca m-a mintit de fiecare data. As vrea sa ii pedepsesc pe toti care se uita la mine ca la un corp... si atat. Vreau sa ii pedepsesc pe ei pentru ca nu sunt in stare sa isi asume responsabilitatea. Simt nevoia sa ii demasc pe cei ce se ascund... de mine, de noi toti. Pe ele vreau sa le pedepsesc pentru ca nu spun ce gandesc.
Dar nu pot... nu am ce trebuie pentru asta... si apoi cineva spunea ca nu este de datoria mea sa ii judec. Dar oare nu este de datoria mea sa le cer socoteala pentru suferinta ce mi-o provoaca? Mie cine imi mai vindeca ranile, caci sunt prea multe iar eu sunt depasita. In timp ce eu raman in urma ei merg mai departe. As vrea sa intrati macar un pic in sufletul meu si sa vedeti ce au produs rautatile voastre.
Tie iti spun sa te mai uiti in urma, sa iti amintesti ce ai lasat cand ai ales drumul asta. Lui ii spun sa nu mai pretinda ca simte ceva ce nu ii este nici macar aproape de suflet. Voua va spun ca sunt mai mult decat o bucata de carne, sunt o simtire. Lor le propun sa analizeze consecintele lasitatii. Iar pe ele le las in pace, se au unele pe altele si asta e destul.
Ma cufund in neputinta, ma zbat pentru vindecare, ma lupt pentru dreptate... dar toate astea nu exista!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu