si a trecut...

a trecut timpul si a lasat urme pe corpul meu... dar si pe sufletul meu. azi, fata de acum 4 ani, astept sa vina weekend-ul pentru a ma putea inchide in casa. vreau sa dorm, sa visez, sa ma trezesc la ce ora vreau eu, sa mai stau vreo doua ore in pat, sa gatesc, sa fac ordine prin lucruri... si sa dorm. nu mai am chef de oameni, nu vreau sa mai aud voci agitate, certuri, suferinte dar nici sa vad oameni fericiti. vreau sa stau singura, in liniste. azi nu ma mai incanta lucrurile mici, am nevoie de lucruri mari pentru un simplu zambet dar nu mai am ganduri mari, caci timpul m-a invatat sa ma rezum la planuri de o zi. nu mai am dorinte, ci nevoi... timpul a fost bland cu corpul meu, caci nu mi se arata varsta, dar a compensat cu urmele din sufletul meu...