Poate am tipat in gura mare ca sa ma aud si eu, poate ca sa cred si eu... Dar nu, nu pot trece peste faptul ca lucrul care mi-l doresc cel mai mult nu exista. Pe de alta parte, imi este frica sa lupt pt ceea ce vreau, imi este teama sa ma implic. Nu vreau sa ajung acolo unde eram acum trei ani, nu vreau sa merg in cerc.
Stiu cu siguranta ce vreau, dar nu fac nimic ca sa se inatample. De multe ori m-am intrebat daca nu era mai bine sa nu stiu... dar nu e bine nici asa, sa ai o gaura, dar sa nu stii de unde.
Imi vine tip, sa urlu, sa ies pe strada si sa alerg, sa plec departe si sa nu ma mai intorc, nu mai am stare. De ce trebuie sa fie complicat, de ce ne place jocul asta stupid de-a soarecele si pisica?! Eu vreau sa ies din joc, am fost si soarece, am fost si pisica, nu mai vreau sa fiu nici una nici alta. De ce conteaza porcarii precum cine a sunat primul, cine face primul pas, cine e mai indragostit?!!!
Acum am inventat un joc nou, unul in care toata lumea spune ce simte. Toti trebuie sa spunem adevarul... nu e simplu? De ce nu se joaca nimeni cu mine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu