Femeia

1. Femeia Virus: Cand te astepti cel mai putin, se instaleaza in apartamentul tau si se face stapana. Daca incerci sa o dezinstalezi, pierzi multe lucruri. Daca nu, o sa pierzi totul.
2. Femeia Internet: Trebuie sa platesti ca sa ai acces la ea.
3. Femeia Server: Intotdeauna e ocupata cand ai nevoie de ea.
4. Femeia Windows: Stii ca are multe defecte, dar nu poti trai fara ea.
5. Femeia Apple Macintosh: Atragatoare, fara cusur, destul de scumpa, dar nu prea compatibila cu altele; doar 5 la suta dintre barbati cunosc placerea de a o avea.
6. Femeia PowerPoint: Ideala pt a o prezenta la petreceri, mese de afaceri, etc.
7. Femeia Excel: Se zice ca stie sa faca multe lucruri, dar tu o folosesti doar pt functia bazica.
8. Femeia Word: Intotdeauna te asteapta cu surprize si nu exista nimeni in lume care sa o inteleaga pe deplin.
9. Femeia DOS: Toti au avut-o o data, dar nimeni n-o mai vrea acum.
10. Femeia Backup: Crezi ca are destul, dar la ora de "sa vedem" ii lipseste ceva...
11. Femeia Scandisk: Stim ca e buna si ca vrea sa ajute, dar in realitate nimeni nu stie ce face.
12. Femeia Screensaver: Nu foloseste la nimic, dar te amuza.
13. Femeia Paintbrush: Toata machiaj si nimic de fond...
14. Femeia Harddisk: Isi aminteste de toate, tot timpul.
15. Femeia End-User: Nu face nimic bine si vesnic te intreaba cate ceva.
16. Femeia e-mail: Din fiecare 10 fraze pe care le zice, 9 sunt tampenii.

Ce ti-ai dori sa se intample pana la sfarsitul zilei?

Am gasit filmuletul asta pe un blog, pe mine m-a impresionat, am urmarit toti oamenii aceia si mi-am dat seama ca raspusul lor a fost in functie de ce le lipsea lor cel mai mult.
Am incercat si eu sa raspund si primul lucru care mi-a venit in minte a fost acesta: vreau sa am toate persoanele dragi mie la un loc, este posibil?

Oamenii din viata noastra..

Pe parcursul vietii intalnim tot soiul de oameni... unii apar pentru cinci minute in peisaj si te fac sa iei decizii ce iti schimba radical viata (poate doar mie mi se intampla asta, pentru ca sunt atat de nechibzuita cateodata), altii sunt alaturi de tine o viata intreaga, dar nu iti influenteaza cu nimic deciziile, ei sunt acolo oricand ai nevoie de cineva care sa iti fie alaturi... si atat, te lasa sa te dai singur cu capul de pereti, nu te avertizeaza de cucuiele ce urmeaza sa le ai.
Mai sunt oamenii aceia pe care incerci sa ii ocolesti cu orice pret, am eu o colega la facultate, ei nu sunt vinovati ca iti sunt antipatici, totul porneste din mintea ta, ideea este ca atunci cand ii vezi te gandesti cum sa faci sa scapi rapid de compania lor.
Alta categorie este aceea a "oamenilor veseli", sunt aceia care te binedispun, te distreaza, pe care ii cauti ori de cate ori ai dispozitia necesara, ei sa afla obligatoriu pe lista invitatiilor de la ziua ta, caci vrei sa se distreze toata lumea.
Exista si tipul "oamenilor blajini" de la care auzi intotdeauna vorbe blande, care te relaxeaza prin felul lor de fi, oameni pe care ii cauti atunci cand ai avut o zi grea sau din contra, una implinita. Alaturi de astfel de persoane vrei sa plangi sau sa te bucuri... de ce?... pentru simplul motiv ca sunt sinceri.
Genul cel mai nesuferit este cel competitiv, cel putin pentru mine, mai ales atunci cand eu sunt in dezavantaj :D. Nu pot sa inteleg de ce trebuie sa faca din absolut orice o competitie, sa te contrazica tot timpul, chiar daca nu au dreptate. Oamenii acestia te streseaza! Unii mai sunt si rautaciosi pe deasupra.
Mai sunt si oamenii pe care iti doresti sa ii ai alaturi tot timpul, la bine si la rau, oamenii care iti sunt devotati si carora le esti devotat. Chiar daca incearca sa te invete uneori, sau te cearta... nu conteaza pentru ca nu exista alt loc din lume in care iti doresti sa fi decat langa ei. Sunt putini la numar... dar exista!
Cam asa am impartit eu oamenii. Am tras linie si zic asa: sa stam alaturi de cei care ne dau curaj, sa ii pastram pe cei care ne asculta, care ne spun o vorba buna si sa ne legam de cei alaturi de care putem fi noi insine. Eu nu mi-am dat seama la timp de asta si am pierdut cativa, pe unii i-am putut recupera pe altii nu, dar ei raman in amintirea noastra, si chiar si asa ne dau forta sa mergem mai departe!

Toti suntem pe fuga, mereu grabiti, prea ocupati pentru lucrurile care conteaza cu adevarat. Spunem ca mai avem timp, ne facem planuri, ne gandim ca si maine e o zi... si suntem siguri de asta.
Astazi am fost trezita ca acum doua zile, anul trecut: cu vestea ca cineva, mult prea tanar, a plecat dintre noi. Asta m-a facut sa ma opresc putin din cursul meu... m-am uitat in jur si nu am avut ca sa observ decat o mare de oameni precipitati, agitati, nervosi, nepasatori. Nu stiu unde ne grabim, unde vrem sa ajungem... la final toti sfarsim in acelasi loc. Ideea este alta... pentru unii finalul vine la 80 de ani... in schimb ce pentru altii vine la... 20. Este incredibil ce se intampla... dar este real. Vine momentul in care nu mai poti face nimic.
In locul ei putea fi oricare dintre noi... nimeni nu poate fi sigur de viata, este poate cel mai nesigur "lucru" pe care il avem. Si stau... si ma gandesc... care sunt lucrurile care nu le-am facut pana acum... care nu le-am spus, lucruri care pana azi eram sigura ca o sa am ocazia sa le fac. Dar nu, uite ca nu este asa, in orice moment se poate sfarsi totul... si atunci apar regretele. Cred ca in minutele alea in care iti dai seama ca se termina te gandesti la ce nu ai apucat sa faci, la tot ce ai amanat pe alta data, sau ce nu ai avut curajul sa faci. Asa ca mi-am propus sa imi iau inima in dinti... sa imi traiesc viata, atat cat o mai am, sa ma bucur de ea si sa le spun celor dragi cat tin la ei. Sunt atatea lucruri pe care le simt si nu le-am spus, sunt atatea momente in care am facut altceva decat am simtit... si imi pare rau. Si nu mi-as ierta niciodata daca cineva ar pleca, inainte de vreme, fara ca eu sa apuc sa ii spun ce inseamna pentru mine. De ce trebuie sa fie jocul asta stupid in care orgoliul nu ne lasa sa spunem primii cat de mult tinem la ceilalti? Crezi ca mai conteaza care vine primul si spune "Te iubesc" sau "Iarta-ma"... nu, chiar nu conteaza, pentru ca vine un moment in care se termina si atunci nu mai poti face nimic... vine momentul acela in care e prea tarziu sa ii mai spui "Te iubesc" sau e prea tarziu sa mai ceri iertare... de ce? pentru ca nu mai ai cui!!! Nu mai ai pe cine sa suni, nu mai ai la cine sa te duci, persoana ta nu mai exista... s-a terminat. Si atunci apare disperarea...
Viata este scurta, la propriu, iar noi nu facem decat sa o complicam. Se poate termina brusc, fara avertismente, fara intrebari gen: mai ai ceva de facut? i-ai spus ca o iubesti? ti-ai cerut iertare?, fara cale de intoarcere. Asa ca nu mai este timp, trebuie sa facem acum ce simtim acum, nu maine... pentru ca s-ar putea sa nu mai fie maine.
Dumnezeu sa o ierte si sa se odihneasca in pace!

de dor...

-Ce faci? Ai invatat azi?
-Nu, mi-a fost dor.
-Aaaa... inteleg.
Azi am avut toata ziua o piatra pe inima, mai bine spus o stanca. A fost una din zilele acelea in care te apuca un dor care te tine departe de realitate... si nu mai poti face nimic... doar iti este dor. Este ca o boala, exact asa m-am simtit si vineri cand mi-a fost rau si nu am facut nimic. As vrea sa nu fiu obligata sa ies din casa in zilele de dor, si nu doar eu ci toata lumea. Ar trebui sa inteleaga cand suni la serviciu sa te invoiesti: "Azi nu pot sa vin, imi este dor. -Stai linistita nu este nici o problema, speram sa iti revii curand."
Azi nu am invatat nimic... mi-a fost dor.